Comunicare sau Publicitate?

Comunicare sau Publicitate?

Publicitatea este unul din elementele utilizate, de regula pentru prezentarea convingatoare a produsului sau serviciului catre cumparator sau utilizator. Pentru multi dintre cei implicati ca : beneficiari de reclama, agenti de publicitate sau consumatori, publicitatea reprezinta elementul de comunicare principal în mixul de marketing. De fapt, publicitatea este cel mai evident element si poate fi lesne de identificat.
Întregul mix de marketing contine cai de comunicare potentiale sau reale folosite în întregime, când sunt descoperite, pentru a stimula cumpararea si consumul. De pilda, se recurge la colorarea particulelor unui detergent pentru a i se evidentia diferiti ingredienti si avantajele lor; se asigura unui mic produs electric elemente de design care sa dezvaluie ca se adreseaza tineretului sau ca e la moda; de cele mai multe ori, se concep ambalaje care fac mai mult decât sa protejeze produsele - ele le confera " o marca " si uneori chiar mai mult. Chiar si procesul de distributie poate comunica unele elemente despre o marca; la fel si pretul. Faptul ca pretul produsului nostru este mai scazut sau mai ridicat decât al concurentilor reprezinta un mesaj posibil care comunica pietei si alte lucruri. Ca pret relativ, poate produce o marja mai mica si un volum mai mare de vânzari sau o marja mai mare si un volum mai mic al vânzarilor, dar fiecare din aceste posibilitati poate duce, mai mult sau mai putin, la obtinerea unui profit. Ca modalitate de comunicare, poate lamuri unele aspecte referitoare la calitate, segment de piata, utilizare finala si altele. În aceasta privinta, pretul trebuie sa fie compatibil cu strategia aplicata celorlalte elemente ale mixului de marketing, inclusiv promovarea din care face parte publicitatea.
Strategia de marketing, în întregul ei, este un mijloc de comunicare cu piata, fie direct, fie indirect. Pe pietele dezvoltate cumparatorii, clientii, consumatorii sunt liberi sa aleaga - sa cumpere sau sa nu cumpere un produs sau un serviciu ori pe cel oferit de altcineva. Pentru a alege, consumatorii au nevoie de informatii - informatii pe care sa le analizeze si la care sa reactioneze la nivelul rational si/sau emotional, constient sau inconstient. Reactia poate fi vaga, ca un semn de familiaritate, sau clara, ca un semn de totala satisfactie datorita faptului ca produsul cumparat a mai fost testat si altadata, ca este facut din materiale superioare sau ca se vinde cu reducere. Însa, informatia în urma careia au loc anumite reactii nu vine doar din publicitate. În ultima instanta, apare o reactie la întregul mix de marketing. Asadar publicitatea nu este unicul instrument de marketing; este mai degraba, asemenea celorlalte aspecte ale comunicarii, doar mai importanta. Singura sa functie este de a determina o reactie în urma unei comunicari difuzate într-un spatiu platit - de obicei de consumator, adesea si de comercianti (indirect), iar uneori de la categorii de public.
Ceea ce se comunica poate fi pretentia asupra valorii primite în schimbul banilor sau asupra avantajelor de performanta a unui produs. În aceeasi masura, poate fi doar o aducere aminte, asociere sau imagine, în care cuvintele si cu atât mai putin, ideile vehiculate nu au un rol prea important. Indiferent de ceea ce este, publicitatea este determinata de natura produsului sau de nevoile consumatorului si de rolul pe care-l poate juca în contextul mixului de marketing.
Nu trebuie sa ne gândim la reclama ca fiind izolata de restul activitatii de marketing. Ea joaca, în marketing, un rol în solutionarea unei probleme sau folosirea unei oportunitati. Pentru ca rolul pe care-l indeplineste sa fie eficient, trebuie sa fie si corect. Daca problema de marketing tine de distributie, publicitatea poate contribui doar într-o mica parte la rezolvarea ei; daca problema este pretul, contributia ei este si mai mica. Daca dificultatile le creeaza produsul în sine, publicitatea poate fi contraproductiva. Publicitatea care genereaza testarea în masa a unui produs nesatisfacator din punct de vedere calitativ poate avea efecte negative chiar si asupra versiunii îmbunatatite a produsului. Pe de alta parte, daca problema este constientizarea, reclama poate fi foarte puternica, si este chiar mai puternica (pentru ca efectele dureaza mai mult) în cazul în care problema tine de pozitionarea produsului - daca potentialii consumatori nu si-au dat seama de locul în care se potriveste produsul în ansamblul cerintelor lor, într-un loc diferit de cel al produselor concurente. În zonele în care functioneaza, publicitatea actioneaza în sensul simplificarii alegerii facute de consumatori în favoare produsului - cu conditia ca si continutul publicitatii sa fie potrivit marcii si consumatorului în lumea reala. În aceasta afirmatie gasim implicit câteva principii de baza despre natura si procesul publicitatii.
Publicitatea asigura legatura între produse sau servicii si oameni. Pentru a fi eficienta, în acest sens ea trebuie sa corespunda produselor si sa fie relevanta pentru oameni în exprimarea si sustinerea unui avantaj competitiv. Aceasta este versiunea generalizata sau generica a strategiei pentru care este conceputa fiecare reclama. Specificul marcii, specificul nevoilor consumatorilor si specificul avantajului competitiv determina strategia pentru care este conceputa o reclama sau o campanie publicitara. Totusi, indiferent de gradul sau de specificitate, nu strategia este cea care concepe publicitatea. Pentru fiecare strategie, exista un principiu, un numar nedeterminat de solutii creative posibile.

Comunicarea reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.
Ce se intelege prin comunicare:
- o provocare constanta pentru psihologia sociala;
- satisfacerea nevoile personale;
- legatura intre oameni, etc.
Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.
Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:
1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace.
Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Tipuri de comunicare:
- Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea in si catre sine.
- Comunicarea interpersonala. Este comunicarea intre oameni.
- Comunicarea de grup. Este comunicarea intre membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alti oamenii.
- Comunicarea de masa. Este comunicarea primita de sau folosita de un numar mare de oameni.
Scopul comunicarii: sa atentionam pe altii;  sa informam pe altii.; sa explicam ceva; sa distram; sa descriem;  sa convingem, etc.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one